Corpul în strânsoarea fricii: psihosomatica în practică

Azi vom privi viața ca pe un joc, pe care îl putem pierde, sau îl putem câștiga. Și indiferent dacă credeți, sau nu, adesea acest lucru depinde doar de noi, de puterea noastră de adaptare și de atitudinea noastră față de situațiile vieții. Maseuza și terapeuta Eva Kupilíková, ne va povesti astăzi despre legătura dintre stres, mușchi și perspectiva noastră față de viață.

Viața este un soi de joc. Când aveți chef să jucați un Nu te supăra frate și alegeți coechipierii potriviți, timpul zboară repede și eventualele eșecuri sunt gestionate cu un simplu gest de dat din mână. Dacă sunteți obosiți, bolnavi, sau în vreun fel neacordați cu jocul, întregul rezultat este nesatisfăcător și jocul în sine pare nesfârșit, obositor și neplăcut.

Peste tot în jurul nostru există multe provocări cu care trebuie să ne confruntăm și dacă nu o facem într-un mod conștient, corpul nostru va alege unul dintre răspunsurile la stres: fuga, lupta sau înghețul. Ideal este atunci când suntem capabili să ne confruntăm cu fricile noastre cu calm și cu capul sus și să nu le lăsăm să ne domine. Deoarece dacă reușim să trecem de prima probă, putem merge mai departe, către treptele următoare, până în regatul libertății. Și cu cât trecem cu succes mai multe dintre aceste teste, cu atât dezvoltarea noastră va fi mai ușoară pentru noi.

Dacă eșuăm, atunci ni se va întâmpla din nou o situație similară, a doua oară, a treia oară și va continua până când ne vom demonstra abilitățile de a avansa în joc.

Abilitatea de a privi situațiile vieții dintr-o perspectivă bună, de a zâmbi în timpul zilei și de a ne bucura de lucrurile mărunte, este cea mai bună modalitate de a gestiona tot ce vine. De cele mai multe ori aceste lucruri nu sunt nici bune, nici rele, noi suntem cei care atribuim astfel de aprecieri evenimentelor. Evenimentele sunt ca o ploaie de vară, ea va fi o bucurie pentru grădinar și o supărare pentru cel care avea în plan să meargă la plajă.

Urmăriți modul, în care eșecurile își lasă amprenta asupra corpului dvs. Odată ce cunoaștem impactul emoțiilor negative asupra noastră, suntem cu un pas mai aproape de a face ceva în acest sens. Să învățăm să ne monitorizăm reacțiile excesiv de negative și să le eliminăm treptat din viața noastră.

Începem de la cap

Unii dintre noi își încruntă fețele atunci când se confruntă cu o situație neplăcută, ca și cum s-ar uita în soare. În plus, mai strâng și din dinți, ca mai apoi „să pășească” mai departe, după comenzile mediului înconjurător. Ca urmarea a strânsului din dinți, mușchii maxilarului se întăresc și devine tot mai neplăcut consumul alimentelor cu consistență mai tare. De asemenea aceste persoane pot scrâșni noaptea din dinți, sau le este mai greu să-și țină gura deschisă mai mult timp la un consult stomatologic, iar vorbirea, sau cântatul pe o perioadă mai lungă, pot fi de asemenea, inconfortabile.

Dacă ne dorim să schimbăm această situație, trebuie să începem cu conștientizarea. Conștientizez că am dinții strânși și relaxez maxilarul. Pot deschide ușor gura și masa zona maxilarului. Asta am început să îi învăț pe clienții mei și de asemenea să-i informez pe site, pe toți cei interesați de sănătate și masaj. Deoarece nici pe mine personal, masarea mușchilor maxilarului nu m-a ajutat imediat și am simțit o adevărată ușurare deabia după vizita la kinetoterapie, unde doamna terapeută mi-a explicat și mi-a arătat sursa sentimentului meu de încordare.

Gâtul în menghină

Aplecarea capului în momentele în care nu avem încredere în noi înșine și nu avem curajul să privim problema drept în față, sau simțim cum ni se strânge gâtul de frică, este deosebit de neplăcută pentru mușchii noștri, mai ales când suntem expuși la astfel de situații o perioadă lungă.

Aici se aplică o regulă comună pentru toate cazurile în care simțim că se instalează rigiditatea musculară: Respirația! O inspirație și o expirație puternică ne va ajuta să scuturăm toate fricile de pe umerii noștri și să inspirăm forță nouă și curaj pentru a face față evenimentelor vieții.

Rigiditatea mușchilor nu este singurul lucru care se poate întâmpla. Unii experimentează, de asemenea, angină pectorală și diverse combinații de slăbiciune, cum ar fi slăbiciunea corzilor vocale, a glandei tiroidiene, a amigdalelor, a laringelui etc.

Putem simți, de asemenea, senzație de strângere în piept, senzație de apăsare pe umeri și arsură între omoplați. Acest lucru este însoțit de o respirație superficială și slabă și un sentiment de inutilitate. Această manifestare a stresului ne face să ne ghemuim, să ne ascundem undeva sub pături și să ne gândim: „Lasă-mă în pace”. Dacă privim la polul opus statul la plajă în timpul concediului, acolo ne întindem pe o pătură cu brațele întinse și încercăm să absorbim razele pe o zonă cât mai mare a corpului. Atunci ne simțim liberi și confortabil, mușchii ne sunt relaxați și respirăm regulat.

Abdomenul poate suferi și el

Uneori avem dureri în stomac, sau intestine. Iar o masă mai complexă, este ultima picătură pentru a umple paharul și pentru a începe să ne simțim foarte rău.

În jurul buricului există de asemenea mușchi, care răspund la stres prin rigiditate. La început doar în situațiile critice, iar apoi, când aceste situații devin mai dese, acești mușchi pot rămâne încordați în permanență și nu mai reușim să-i relaxăm. Încordarea și rigiditatea devine o stare constantă pentru noi.

Sunt persoane care își simt încordarea în sfincteri, cel mai adesea în cei al intestinului gros. Sunt contractați în permanență, ca nu cumva ceva să plece fără știrea lor. Dar apoi, când deja trebuie să îi de-a drumul, nu funcționează. În timp, acești mușchi pot ”obosi”, iar încrederea în funcția lor poate fi îndoielnică.

Rolul sfincterului anusului este legat de ieșirea din corp a tot ceea ce nu ne mai servește - adică resturile alimentelor, din care a fost folosit tot ce este necesar. Iar în cazul dificultăților cu această eliminare, putem judeca, că individul dat nu iartă, sau nu renunță la ceea de ce nu mai are nevoie. Împreună cu sfincterii sunt adesea rigizi și mușchii fesieri, acest lucru este relativ ușor de recunoscut în timpul masajului. Clienții au „jumătățile“ atât de strânse și tari , încât, pentru ușurare le spun, că pot sparge nuci. De aceea le scutur prin masaj, pentru a se relaxa și pentru a slăbi strânsoarea.

Picioarele, sprijinul nostru

Una dintre reacțiile corpului nostru la durerea severă este încordarea gleznelor și a picioarelor. Când ceva ne doare insuportabil, strângem călcâiele și talpa piciorului ”în pumn”și încordăm mușchii relevanți ai tălpii.

În timpul masajului, dacă apare durerea, clienții îmi spun: „nu-i nimic, eu suport durerea“. Iar răspunsul meu este clar: „Nu suportați nimic, din contră, dați-i drumul“. Tensiunea și durerea rezultată nu este nimic de suportat în acest caz. Dimpotrivă, tensiunea apărută trebuie expirată, eliberată. Iar dacă durerea este puternică, trebuie să spuneți. Maseurul trebuie să maseze doar până când durerea este apreciată de clientul specific ca fiind plăcută. Numai astfel masajul poate ajuta clientul.

Manifestările tensiunii asupra corpului nostru pot fi nenumărate. Este important să observăm ce se întâmplă în corpurile noastre în situații neplăcute și să încercăm să învățăm să respirăm aceste sentimente. Să ne dăm seama că aerul nou, puterea și ușurința se revarsă în noi prin inspirație, iar pe de altă parte, odată cu expirația, pleacă tot ceea ce nu este necesar și se instalează relaxarea.

Este ușor de spus, dar durează mai mult până învățăm lucrul acesta. De multe ori, tensiunea nu dispare odată cu prima expirație puternică, dar dacă nu începeți de undeva, situația nu are cum să se îmbunătățească. În fiecare zi trebuie să vă spuneți, de astăzi încep. Astăzi voi conștientiza încordarea corpului meu, voi respira și conștient voi expira pentru a elimina tensiunea.

Uneori se întâmplă cu mușchii noștri acțiuni care sunt rezultatul unor gânduri obsesive. Acestea sunt gânduri intruzive care ne obligă la o mișcare reptată constant. Poate fi în momente de plictiseală, sau tensiune, de exemplu, copiii respiră în ritmul unei melodii, sau pot scrâșni din dinți sau strânge fălcile într-un anumit ritm.

Gândurile compulsive se manifestă și prin balansarea picioarelor și crearea de tensiune în diverși mușchi. Este bine să învățăm să relaxăm conștient mușchii, de exemplu în timpul meditației. Respirând în mod conștient și lăsând gândurile intruzive și nedorite să dispară și direcționând gândurile de dorit prin inspirație, pentru a ne ajuta. Cum să facem asta, cu asta mă ocup și vorbesc în publicațiile mele.

Aflați că orice este posibil, atâta timp cât vă puteți imagina acel lucru. Așa că începeți să vă programați mintea în așa fel, încât ea să creadă că este capabilă să gestioneze practic orice. Nu vă fie teamă să începeți, odată cu mici succese treptate veți câștiga încredere, iar apoi vă veți acorda la perfecțiune. Fiecare mic succes este primul pas pe drumul spre libertate, atât a trupului, cât și a sufletului.

Eva Kupilíková