Dimensiunea umană a maseurului

Cunoștințele profesionale în domeniul masajului sunt predate în diferite școli și instituții. Puteți urma nenumărate cursuri și școli, dar ceea ce face din maseur un maestru, în special în masaj, nu este doar cunoașterea meseriei. Să știi de unde să apuci și cu ce presiune, este bineînțeles baza. Dar cum să acționați într-o situație, în care ați exagerat cu ceva, sau ați exercitat pre multă forță, sau când clientul începe să plângă sub atingerea dvs, pentru că prin eliberarea blocajului muscular se eliberează și psihicul, aceste lucruri nu se mai învață.

Să comunici și să cauți

La cursurile mele pentru maseuri începători, subliniez adesea nevoia de a comunica cu clientul. Să întreb dacă ceea ce fac este confortabil pentru el. Locurile în care masajul este mai puțin plăcut, sunt destul de des legate, de exemplu, din punctul de vedere al medicinei chineze. Pe scurt, caut cauza disconfortului clientului și investighez dacă acesta are legătură cu mușchii, sau mai degrabă cu organele. Încerc să nu trag concluzii dintr-o atingere și un loc anume, țin cont de starea mușchilor, tendoanelor, oaselor, căilor meridiane și punctelor de reflexoterapie. Aș mai putea lua în considerare organele conform SU-JOK, dar asta ar fi o mare confuzie, în special pentru mine. Pentru că organele conform SU-JOK și terapiei reflexe sunt uneori diferite.

Respectarea clientului ca ființă unică

Revenind la latura umană a maseurului, este important să tratăm clienții ca niște indivizi unici. Unele abordări îi aruncă pe toți în același sac, în timp ce cauza disconfortului nostru, nu este întotdeauna clară. Ori de câte ori fac un client să se simtă inconfortabil, în scopul de a masa sau de a relaxa un mușchi, întotdeauna îi spun: „Fiți atent la mine. Este nevoie să vă doară puțin, dar nu atât de mult încât să nu poată fi îndurat. De mângâiat, vă pot mângâia și cei de acasă, dar adcă asta ar fi de ajuns, nu ați fi aici. Acum este nevoie să apăs puțin, pentru a elimina rigiditatea.“

Dar dacă voi apăsa prea tare, clientul se va încorda. Chiar dacă o face inconștient, dar nu mai colaborează cu mine. Doar suferă în tăcere și așteaptă, să mă opresc, să se amelioreze acea durere neplăcută. De aceea am nevoie de feed-back-ul clientului și pe baza acedstuia exercit presiune, sau finalizez activitatea în zona respectivă. Dacă exagerez și presiunea devine prea dureroasă, îmi cer scuze. Nu e nimic complicat, este vorba doar de o formă de respect sănătos.

Clienții îmi spun adesea, continuați, voi rezista. Dar ei nu sunt aici, pentru a rezista. De aceea le spun, să încerce să elibereze încordarea, deoarece tocmai faptul, că au rezistat la anumiți factori dureroși prea mult timp, i-a adus sub mâinile mele. Își suprimă tensiunea, durerea, tristețea, … Iar acestea „se ascund“ într-un mușchi, sau organ.

Imediat ce eu eliberez această tensiune, se poate întâmpla, ca clientul să înceapă să plângă. Dintr-o dată, omul poate renunța la ceea ce la ținut blocat și apoi este pace, în sfârșit. Se întâmplă foarte rar, dar este important să știm lucrul acesta și să putem reacționa. Tu, ca maseur, poți doar să spui că totul este în regulă, să-i oferi clientului un șervețel, să-i asculți durerea și, dacă nu ai studii ulterioare, de exemplu, în domeniul psihoterapiei, să nu „forezi” prea mult în sentimentele lui.

Este bine, că s-a ajuns la eliberare. Prin lacrimi, ceva s-a eliberat din suflet și acesta este primul pas către schimbare. Clienții își cer scuze adesea pentru lacrimile lor, așa că trebuie să îi asigurați că nimic nu este în neregulă. Că rămâne totul în camera de masaj și nici ei, nici voi nu mai trebuie să vă gândiți la asta. S-a întâmplat și a trecut acum.

Totul rămâne în camera de masaj

În încperea de masaj, categoric nu există loc de bârfe. Uneori lucrul acesta este de la sine înțeles, dar de multe ori se întâmplă ca, conversația să devieze și să ajungeți la o anumit temă, pe care nu a-ți dorit să o abordați. În cazul acesta, clienții nu mai sunt siguri, că data viitoare nu vor fi ei ținta comunicării din camera de masaj.

Un client mi-a spus odată, că medicul trebuie să fie aproape ca un preot. Ar trebui să putem să-i spunem fără rețineri ceea ce ne frământă, iar el ar trebui să încerce să ne ajute. Măcar să ne mângâie cu un cuvânt și să încercăm să găsim o soluție. În practica mea de maseur și eu simt la fel. Îi spun meserie, dar uneori pare o misiune. Dacă lucrați cu inima și din iubire, acest lucru se cunoaște și prin atingerea voastră.

Fiecare maseur își are propria semntură. Așa cum un elev de clasa întâi învață să scrie și după școala primară are deja „mâna formată” și îi poți recunoaște scrisoarea, după scrisul de mână, tot așa și un maseur învață să citească corpul clientului cu palmele. La cursuri le spun colegilor: „Când nu știți, închideți ochii. Citiți cu palmele voastre, ceea ce se află sub ele.“ Atunci când strângeți ușor ochii, sau îi închideți și treceți mâinile peste mușchii clientului încet și temeinic, sensibilitatea voastră va crește, veți avea mai mult precizie și atingerea voastră va fi plăcută clientului. Chiar dacă doare, grația mâinilor voastre, va atenua durerea pe care o găsiți.

Orice muncă pe care o faci cu dragoste încetează să fie muncă și începe să fie distractivă.

Eva Kupilíková, maseur și terapeut